Externalizarea serviciilor
In contextul actual al pietei autohtone, una din principalele griji ale companiilor este reducerea costurilor. Pentru a pastra cel putin aceeasi eficienta si rentabilitate, dar si cu scopul mentionat anterior, de a reduce costurile, companiile pot alege sa apeleze la externalizarea unuia sau a mai multor departamente.
Ce presupune acest proces? Externalizarea presupune predarea activitatii interne a unui departament catre un furnizor de servicii. Externalizarea (sau outsourcing-ul) reprezinta o decizie de management luata in urma unor analize amanuntite efectuate in cadrul firmei: practic, aceasta are de ales intre crearea unui departament nou, implementarea unui software de specialitate, sau apelarea la un furnizor care ii poate oferi in acelasi timp oameni specializati si un software adecvat.
Prima varianta implica angajari noi si, evident, cresterea costurilor salariale; a doua varianta presupune costuri de achizitie si intretinere a softului, iar a treia varianta presupune costurile de colaborare cu noul furnizor de servicii. Fiecare dintre aceste solutii implica, asadar, anumite cheltuieli. De aceea, alegerea finala trebuie facuta si in functie de alte criterii, cum ar fi obiectivele firmei pe termen mediu si lung, sau evaluarea capacitatilor proprii de a sustine activitatea respectiva prin comparatie cu capacitatea unui furnizor extern de a indeplini sarcinile vizate.
Intrucat presupune asumarea unei decizii importante, procesul de externalizare a serviciilor (outsourcing-ul) obliga factorii de decizie din cadrul companiilor la punerea in balanta a avantajelor si dezavantajelor care pot rezulta in urma apelarii la aceasta varianta. Avantajele pe care le poate aduce outsourcing-ul sunt urmatoarele: Read more
Franciza – succes garantat?
Majoritatea celor care au dorit vreodata sa inceapa o afacere s-au gandit macar pentru o clipa la ideea de franciza. Intrucat este o forma de afaceri destul de mediatizata, franciza poate reprezenta o metoda promitatoare de a intra pe piata antreprenoriatului.
Regimul juridic al francizei este reglementat in Romania de Ordonanta nr. 52/1997 din 28/08/1997 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 180 din 14/05/1998. Acesta ordonanta defineste franciza astfel:
“a) Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.
b) Francizorul este un comerciant care:
- este titularul drepturilor asupra unei marci inregistrate; drepturile trebuie sa fie exercitate pe o durata cel putin egala cu durata contractului de franciza;
- confera dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
- asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate;
- utilizeaza personal si mijloace financiare pentru promovarea marcii sale, cercetarii si inovatiei, asigurand dezvoltarea si viabilitatea produsului.
c) Beneficiarul este un comerciant, persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor, care adera la principiul omogenitatii retelei de franciza, asa cum este ea definita de catre francizori.
d) Know-how este ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor si modelelor, retelelor, procedeelor si al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs.
e) Reteaua de franciza cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale intre un francizor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei si distributiei unui produs sau serviciu.”
Acesta forma de colaborare se desfasoara in baza unui contract de franciza. Contractul se incheie intre parti dupa stabilirea conditiilor de Read more
Acreditivul documentar
Pentru a incheia lista garantiilor intalnite in contractele comerciale, vom analiza in cele ce urmeaza acreditivul documentar, ultima garantie amintita in articolul Reducerea riscului in relatiile comerciale.
Spre deosebire de celelalte garantii – scrisorile de garantie bancara, contractele de gaj, filele de cec, biletele la ordin, cambiile -, folosite preponderent in relatiile comerciale interne, acreditivul documentar este folosit in relatiile comerciale internationale.
Acreditivul documentar se foloseste ca instrument de plata sau garantie in desfasurarea unui contract comercial international. Partile implicate sunt: exportatorul (beneficiarul acreditivului documentar), banca exportatorului, importatorul (initiatorul acreditivului documentar) si banca importatorului.
Odata incheiat contractul comercial, importatorul da ordin bancii sale sa emita acreditivul documentar in favoarea exportatorului. Procesul cuprinde urmatorii pasi:
- Incheierea contractului comercial in care se specifica modalitatea de plata (prin acreditiv documentar);
- Importatorul solicita bancii sale emiterea acreditivului documentar in urma stabilirii cu exportatorul a cantitatilor de marfa, a conditiilor de livrare si a documentelor, a sumelor pe care trebuie sa le plateasca;
- Exportatorul are pregatita in acest timp, marfa, insotita de toate documentele necesare;
- Banca importatorului emite acreditivul documentar si trimite documentele bancii exportatorului;
- Banca exportatorului primeste documentele si informeaza beneficiarul care va expedia marfa;
- Banca importatorului plateste bancii exportatorului suma convenita (daca Read more
Fila CEC – Risc sau siguranta?
Continuand dezbaterea pe marginea listei tipurilor de garantii in contractele comerciale, ajungem la cec (cunoscut si sub denumirea de fila CEC) – instrument de plata si garantie in cadrul tranzactiilor comerciale care implica plati la un anumit termen.
Vom prezenta in continuare cateva aspecte esentiale legate de emiterea si utilizarea acestui document
Conform legii Nr. 59 din 1 mai 1934, fila CEC trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:
- Denumirea de CEC trecuta in chiar textul titlului si exprimata in limba in care se redacteaza acest titlu.
- Ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani.
- Numele celui care trebuie sa plateasca (tras).
- Locul unde trebuie facuta plata.
- Data si locul emiterii cecului.
- Semnatura celui care emite cecul (tragatorul).
Partile implicate in emiterea si decontarea filei de CEC sunt urmatoarele:
1. Tragatorul (emitentul cecului) – acesta este clientul, cel care beneficiaza de bunuri sau servicii achizitionate pe credit;
2. Trasul – banca emitenta a filei de CEC, acolo unde tragatorul are un cont deschis din care se vor face platile;
3. Beneficiarul (cel care incaseaza cecul) – acesta este vanzatorul, furnizorul de bunuri sau servicii care isi va recupera sumele la un anumit termen.
Cecul poate fi clasificat Read more
Contractul de gaj
Ce aduce siguranta in contractele comerciale? Raspunsul este simplu – garantiile. Am inceput in postarile anterioare sa enumeram si sa descriem cateva dintre aceste garantii. A venit acum timpul pentru Contractul de Gaj, numit si Amanet.
Desi tendinta in aceasta perioada de grea incercare pentru firmele care duc lipsa de lichiditati este de a apela din ce in ce mai mult la credite, cuvantul “garantie” reprezinta o piedica. In schimb, pentru furnizor, garantia este unul dintre cele mai importante aspecte contractuale, prin plusul de siguranta pe care il aduce.
Codul Civil defineste amanetul drept “un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei. Amanetul da creditorului dreptul de a fi platit din lucrul amanetului, cu preferinta inaintea altor creditori”.
In concluzie, contractul de gaj se foloseste drept garantie in tranzactiile comerciale. Bunul specificat in acest contract si care constutuie garantia in sine poate fi un bun mobil corporal sau incorporal.
Pentru a avea valoare juridica, contractul de gaj trebuie incheiat in scris, specificand ambele parti ale contractului, si autentificat la notariat.
In afara de partile contractului, acesta trebuie sa mai contina:
- Obiectul contractului – bunurile care se dau in gaj;
- Drepturile si obligatiile creditorului;
- Drepturile si obligatiile debitorului;
- Dispozitii finale stabilite de comun acord de cele doua parti;
- Semnaturile si stampila (in cazul persoanelor juridice) creditorului si debitorului.
Contractul de gaj poate fi: Read more
-
SONDAJ
Loading ...REFERINTE
